Mormântul călugărului Gherontie de la mănăstirea Tismana a devenit un loc de pelerinaj. Credincioșii vin și aduc bomboane pe care le pun pe mormânt și iau, în schimb, altele, deoarece Gherontie iubea copiii și avea tot timpul la el bomboane, pentru a i le dărui celor mici. Astfel, pe mormântul călugărului de la Tismana sunt în permanență bomboane.
Pentru unii, Gherontie e o minune; pentru alții, un necunoscut.
Născut la Viscri în 1934, Gheorghe – numele de botez – a fost atras de mic de viața duhovnicească. Ajuns la Mănăstirea Ciolanu, a fost afectat de „Decretul 410” din 1959, fiind forțat să părăsească mănăstirea. A fost închis și supus umilinței.
Internat la psihiatrie, a primit de la Maica Domnului „darul nebuniei pentru Hristos”. „Într-o noapte am visat-o pe Maica Domnului și mi-a spus că peste trei zile voi pleca de acolo…”, povestea cuviosul.
Anii următori i-a petrecut călătorind prin mănăstiri și case de creștini. Îi mustra pe puternici – inclusiv pe Ceaușescu – și îi vizita pe cei în suferință, adesea fără să le știe adresa. Îi întărea, se ruga, și apoi pleca discret. Vindeca uneori atingându-i printr-o „gâdilare”.
Toți deveneau pentru el „cuvioși”.
Se ruga nopțile întregi, în mănăstiri sau la scările blocurilor. Miercurea și vinerea ținea post aspru.
În 13 octombrie 2018 a plecat la Domnul cu mare discreţie, aşa cum a trecut prin lume ori de câte ori nu voia să fie cunoscut sau înţeles, și va fi înmormântat o săptămână mai târziu lângă fereastra altarului Mănăstirii Tismana.