La 19 februarie/2 martie 1876, în Hobița, județul Gorj, se năștea Constantin Brâncuși, artistul considerat părintele sculpturii moderne. Provenit dintr-o familie de țărani, Brâncuși a devenit una dintre figurile centrale ale artei universale a secolului XX.
A urmat Școala de Arte și Meserii din Craiova, apoi Școala de Belle-Arte din București. În 1904 a plecat la Paris, unde și-a continuat formarea la École des Beaux-Arts și a lucrat pentru scurt timp în atelierul lui Auguste Rodin. A renunțat rapid la această colaborare, hotărât să-și construiască un stil propriu.
Nașterea unui nou limbaj artistic
Începând cu 1907, Brâncuși simplifică radical forma, elimină detaliile descriptive și caută esența lucrurilor. Sculptura sa devine sintetică, pură, orientată spre simbol și abstractizare.
Lucrările sale sunt expuse la Paris, București și, din 1914, la New York, unde organizează prima expoziție personală în Statele Unite. Recunoașterea internațională crește constant, iar numele său devine sinonim cu modernismul în sculptură.
Ansamblul de la Târgu Jiu și consacrarea
În România, opera sa emblematică rămâne Ansamblul Monumental din Târgu Jiu, alcătuit din Coloana fără sfârșit, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului — un omagiu adus eroilor căzuți în Primul Război Mondial și una dintre cele mai importante creații monumentale ale secolului XX.
În 1956, și-a lăsat prin testament atelierul parizian Muzeului Național de Artă Modernă din Paris. A murit la 16 martie 1957 și este înmormântat în cimitirul Montparnasse.
Redescoperirea în România
După 1964, Brâncuși a fost redescoperit și asumat oficial drept geniu național. În 1990, a devenit membru post-mortem al Academia Română.
Ziua de 19 februarie a fost declarată sărbătoare națională în 2015, iar anul 2026 marchează 150 de ani de la nașterea artistului, instituit drept „Anul Constantin Brâncuși” — o reafirmare a locului său în patrimoniul cultural universal.