Florin Cârciumaru şi cultura… Baba şi mitraliera!

Aşa zisa pricepere a primarului Cîrciumaru în ce priveşte cultura este bine cunoscută… În prea lungile şi prea numeroasele sale mandate, acesta a reuşit să dea peste cap tot ce mai rămăsese din actul cultural în municipiu, începînd cu operele brâncuşiene, cu catastrofalele numiri de la Centrul de Artă şi Cultură „Constantin Brâncuşi ”, cu monitorizarea şi intervenţiile dezastruoase de la monumentele din piatră, cu sălciile belgiene asemănătoare cu ale noastre, aduse pe bani grei şi plantate în zona de amenajare peisagistică a Ansamblului monumental, până la centrul oraşului, de un prost gust desăvărşit… Totul s-a făcu fără consultarea unor specialişti, cu persoane nepotrivite şi nepregătite  pentru ceea ce ar fi putut să devină o zonă turistică de mare interes cultural, un loc ce ar fi putut aduce turişti din întreaga lume. Un lucru au avut în comun aceşti neaveniţi profitori. Apetenţa pentru bani ! S-au cheltuit sume uriaşe pe năzbâtiile şi proiectele culturale aiuristice ale unui primar habarnist, ignorant şi prea orgolios ca să consulte profesionişti 

Oamenii de cultură au încercat să salveze ce se mai putea salva… Aşa că,  prin vara lui 2008, lua fiinţă  Consiliul Cultural Consultativ al Instituţiei Primarului Municipiului Târgu Jiu. Prima întâlnire a avut loc în luna iulie. Ideea era mai veche şi fusese avansată într-unul dintre numerele publicaţiei noastre de acum mulţi ani, de către Ion Cepoi,directorul Centrului de Creaţie . Atunci, în 2008, părea să prindă contur. A fost primită cu scepticism de unii, dar cu entuziasm de mulţi alţii.  Era vorba de o prima iniţiativă de acest fel, în care societatea civilă prin reprezentanţi avizaţi – personalităţi cu carieră intelectuală şi artistică bine definită – urma să propună programe care să contribuie la dezvoltarea culturală durabilă a oraşului. Şi aceasta, în toate domeniile culturale, permiţând astfel transformarea Târgu Jiului în oraş cultural, şi, de ce nu, în capitală culturală europeană, precum, cu ani în urmă, Sibiul. Un an mai târziu, s-a mai intrunit ce a mai rămas din Consiliu, doar ca să îşi dea girul pentru modernizarea centrului… Rând pe rînd, oamenii de cultură au demisionat, printre primii, aflându-se chiar iniţiatorul acestui Consiliu, Ion Cepoi ! Monstruozitatea ce avea să se numească modernizarea centrului vechi al oraşului a fost picătura ce umplut paharul nemulţumirilor faţă de un primar ignorant în ale culturii şi prea  plin de sine ca să o recunoască…

În lumea civilizată,  modernizarea centrului vechi al oraşelor s-a făcut fără agresarea vechiului. S-a făcut o trecere graduală spre modern… In spaţiile largi cu perspective, în  porturi, către mare sau ocean s-a folosit apa în decor, în felurite chipuri – arteziene, lacuri artificiale integrate în spaţii verzi… Despre magia apei se poate vorbi la nesfârşit… Dumnezeule!… Ce are Târgu Jiu în comun cu magia apei?! Jiul este murdar fără grad de comparaţie…Din ceea ce ştim la ora actuală, a existat un program prin care câţiva primari din ţară au fost în vizită de documentare la Barcelona, unde centrul oraşului este decorat cu fântâni arteziene, muzicale,  cu jocuri de lumini, ş.a.m.d. Acolo era vorba despre spaţii largi, perspective, totul făcut cu cap şi cu foarte mulţi bani…La noi, ca la nimeni! Nişte ligheane violent luminate agresează zona de protecţie a Ansamblului Monumental Calea Eroilor! Ca şi cum nu ar fi fost suficientă demolarea Coloanei fără Sfârşit patronată de Radu Varia, în 1996, distrugerea sistematică a imaginii lui Brâncuşi, a operelor sale de la Târgu Jiu, cu alte cuvinte a imaginii oraşului,  a fost continuată de un primar care nu are nimic în comun cu fenomenul cultural. Ori, tot atâta cât are în comun… baba şi mitraliera! Din păcate, după ce s-au păpat banii, iar oraşul a ajuns în halul în care este, Cîrciumaru şi-a pus în gând să dea bir cu fugiţii… să dea fotoliul de primar pe acela de senator, probabil, să mai cîştige timp, fiindcă simte suflarea DNA-ului în ceafă, ori a altor foruri în faţa cărora ar trebui să dea seamă pentru toate prostiile pe care le-a ridicat la rang de valoare !

Înfiinţarea acelui Consiliului Cultural Consultativ al Instituţiei Primarului Municipiului Târgu Jiu pleca de la  „acreditarea ideii că dacă Dumnezeu nu ne-ar fi binecuvântat cu Ansamblul Monumental Calea Eroilor, ce ar mai fi însemnat oraşul?! În consecinţă, ar fi  trebuit să se ia în calcul dezvoltarea culturală şi dincolo de existenţa lui Brâncuşi. ”   Astfel că, s-a dorit ca autoritatea publică locală să aibă  girul unor profesionişti pentru tot ceea ce înseamnă proiect cultural. În felul acesta, implicit, îşi asumă responsabilitatea proiectelor pe termen mediu şi lung. Din păcate, de la acea primă şedinţă de organizare desfăşurată sub preşedinţia primarului, nu a mai avut loc niciuna. Înfiinţarea unui asemenea Consiliu era o premieră în România, însemna ca societatea civilă să-şi asume nişte responsabilităţi. Târgu Jiu avea  nevoie de un anume brand care să-i promoveze imaginea. Pentru aceasta, între societatea civilă şi Administraţie trebuia să existe o cooperare. « Există aici o bucăţică de istorie pe care nu o exploatăm, spunea directorul Centrului de Creaţie, Ion Cepoi. Oare dacă n-ar fi fost Brâncuşi n-am avea ce arăta?! S-ar putea realiza trasee culturale pe istoria atestată pe 600 de ani. Târgu Jiu ar putea deveni un oraş cultural… Şi de ce nu, capitală culturală europeană. Nimic nu este imposibil! În fine, trebuie să existe şi un pic de bunăvoinţă… Nu există o istorie de la 1900 încoace… De la Ştefulescu nu s-a mai scris ceva serios… »
Evenimente culturale au tot fost. Insuficient promovate, însă ! Ce păcat că de festivaluri ca acela de folk sau   festivalul internaţional de folclor, nu ştiau decât invitaţii şi… gorjenii! Şi nici aceia toţi! Cam asta se întâmpla prin  2009… Printre evenimentele culturale, se afla, la un moment dat,  tabăra de sculptură. În acest context, fostul şef al patrimoniului cultural gorjean, arhitect Iulian Cămui, spunea că totul  se face este „prin tragere la sorţi, de la alesul pietrei, până la amplasarea lucrărilor, inclusiv. La orice tabără de sculptură se prezintă, mai întâi, o machetă, care se jurizează, alegându-se lucrările potrivit unei tematici – vezi tabăra de sculptură din Dumbrava Sibiului –  ce respectă legislaţia în vigoare, adică avizarea acestora de către o comisie de specialitate din partea Ministerului Culturii.” Despre amplasarea haotică, prin „tragere la sorţi”, Iulian Cămui consideră că are şi o latură bună, în sensul că „poate, în timp, o parte din lucrări va căpăta valoare, implicit, se va crea o zonă de protecţie a locului cu pricina, salvându-se astfel un spaţiu verde de care oraşul, oricum, duce mare lipsă. Din păcate, în momentul de faţă, există lucrări amplasate în zona de protecţie a monumentelor brâncuşiene, precum acea sculptură reprezentându-l pe Brâncuşi… împreună cu femeia japoneză, sau în imediata vecinătate a altor monumente – parcul casei Gănescu. Acestea ar fi avut nevoie de un alt aviz de la Comisia Monumentelor Istorice. Eu nu fac parte din Consiliul Cultural Consultativ, m-am retras din sistem, însă nu pot să nu remarc faptul că 60% din personalul angajat în cultură este constituit fie din pensionari, fie prin cumul de funcţii – şi este vorba despre o instituţie bugetară. Cine să facă proiecte?! Oricum, deciziile se iau la alt nivel. Eu nu mă gândesc decât la spusa aceea – că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită – care se pretează şi aici, în Târgu Jiu…” De curând, într-o emisiune de televiziune, invitat fiind fostul ministru al Culturii, Razvan Teodorescu, s-au pus în discuţie sculpturile realizate în tabăra de sculptură. Amplasarea haotică în oraş a fost catalogată de fostul ministru drept o monstruozitate…

 „Centrul oraşului, un kitsch total”

Unul dintre oamenii de cultură din Târgu Jiu – şi nu  singurul, artistul plastic Mihai Ţopescu, a solicitat ieşirea din acest consiliu, „care s-a făcut pentru imagine, în campania electorală. Eu nu vreau să pozez în sprijin al lui Cîrciumaru. Foarte mulţi au spus că se vor retrage. Oamenii de cultură sunt dezamăgiţi. Consilierii primarului nu vin din lumea culturală şi nu au educaţia necesară să spună ce e frumos şi ce nu pentru oraşul lui Brâncuşi. Totul a fost făcut politic, de la prima întâlnire şi ultima, de altfel… Nu se ţine seama de nimic… Ce vreţi mai mult?! Centrul, prin intervenţia actuală, nu este altceva decât un atac la imaginea oraşului – nimeni nu se aştepta ca să se întâmple aşa ceva  – fântâni iluminate violent, a la Becali, betoane care se vor încinge, în locul pietrei cubice şi a spaţiilor verzi care lăsau pământul să respire… Ce mai, un kitsch total făcut de un om kitsch!… Cu banii ăştia se puteau renova clădirile, blocurile, balcoanele… şi nicidecum să se betoneze o zonă verde… Bani aruncaţi aiurea… Iar, sculpturile aruncate pe ici – colo, nu sunt decât nişte tomberoane. Eu aşa le numesc…” Centrul, în paranteză fie spus, printre oamenii de cultură, este supranumit „Valea Plângerii”… Astfel vorbea Mihai Ţopescu la acea vreme ! Între timp, priorităţile sale s-au schimbat, devenind, nici mai mult, nici mai puţin, decât groparul culturii gorjene ! Ţopescu este cel care i-a suflat în ureche primarului fiecare numire păguboasă de la Centrul Brâncuşi…

Revenind la Consiliul Cultural Consultativ, ar fi fost într-adevăr „o premieră în România, ca societatea civilă să-şi asume nişte responsabilităţi.” Din păcate nu a fost să fie… Că Târgu Jiu ar fi avut nevoie de un anume brand care să-i promoveze imaginea, este adevărat. Că pentru asta, între societatea civilă şi Administraţie ar fi trebuit să existe o cooperare, nici nu mai încape discuţie. Dacă lucrurile stau aşa cum ne-a relatat, la vremea respectivă,  artistul plastic Mihai Ţopescu şi Consiliul Cultural Consultativ nu s-a făcut decât pentru imagine în campania electorală, este grav. Faptul că nu au fost făcuţi şi paşii următori, pare să îi dea dreptate. Încet, încet, şi alţi oameni de cultură s-au  retras, iar de Consiliu s-a ales praful. Şi acest lucru ar fi trebuit să dea de gândit celor ce ţineau  în mână soarta oraşului… În primul rând, primarului Cîrciumaru ! Doar că acesta era mult prea ocupat cu plantarea panseluţelor de import, asemănătoare cu ale noastre, numai că trebuiau aduse din Ungaria ! O găselniţă similară cu bradul de Crăciun, de mai târziu, ce avea să coste  vreo suta de mii de euro! Cât  priveşte actul cultural, acesta îi este paralel lui Cărciumaru !   Ansamblul monumental „Calea Eroilor” a rămas reprezentativ, prin urmare, tot Brâncuşi salvează imaginea oraşului… Despre un alt brand, nici nu poate fi vorba… Bucăţica de istorie care nu este exploatată, traseele culturale pe istoria atestată pe 600 de ani, toate au rămas  în uitare. Oare dacă n-ar fi fost Brâncuşi n-am fi  avut ce arăta?! Ba da! Cu siguranţă! Un exemplu ar fi putut să fie Casa Milescu dacă a mai rămas ceva din ea… putea deveni Muzeul Teatrului, întrucât  pe aici au trecut actori de o uriaşă valoare şi există documente în acest sens. Deasemenea, locul cu pricina ar fi putut intra în circuitul turistic şi teatral, prezervându-se memoria culturală a oraşului. Da, Târgu Jiu ar fi avut şansa de a  deveni un oraş cultural!… La vremea aia, nimic nu părea imposibil! În fine, ar fi fost nevoie şi de un pic de bunăvoinţă… idei existau… Chiar şi bani… Din păcate,  prea puţini profesionişti ! Iar ceea ce s-a întâmplat cu centrul nu a fost decât un alt  atac la imaginea oraşului.

Şi despre… un alt Consiliu Consultativ format din experţi europeni…

Cu vreo zece ani înainte, puţin înainte de alegerea lui Florin Cîrciumaru, dr. Ing. Doina Frumuşelu, consilierul cultural pentru problemele Coloanei fără Sfârşit i-a propus primarului Petre Nanu înfiinţarea unui Consiliu Consultativ după modelul celui de la Atena care monitoriza Acropole – mai ales că şi acolo se făcuseră multe greşeli în timpul lucrărilor de restaurare până la intervenţia hotărâtă a profesorului Skoulikidis. Consiliul era format din personalităţi ştiinţifice unanim recunoscute în lumea întreagă pe care îi cunoscuse în activitatea sa  de cercetare: profesor Mario Vendrell-Saz, Universitatea din Barcelona (Spania), profesor Wolfgang E. Krumbein, Universitatea Carl von Ossietzky din Oldenburg (Germania), profesor emerit Theodor Skoulikidis, Universitatea Naţională Tehnică din Atena (Grecia), profesor Mario Ferreira, Universitatea din Aveiro (Portugalia), profesor Alain Cornet, Şcoala Naţională Superioară de Arte şi Industrie, Strasbourg (Franţa). Mai cu seamă că, profesor Krumbein şi profesor Cornet au vizitat-o în aceea perioada şi erau încântaţi de colaborare!

Doina Frumuşelu preciza într-un interviu acordat publicaţiei noastre „Consiliul urma să se întrunească anual pentru evaluarea stării componentelor Ansamblului Calea Eroilor şi să întocmească un raport tehnic în funcţie de care urma a se lua deciziile corespunzătoare. În anul 2000, am revenit cu propunerea. Am prezentat-o noii echipe instalate la Primăria Târgu-Jiu. O doamnă care era şefa Centrului Brâncuşi şi care organiza Simpozionul Brâncuşiana 2001 mi-a reproşat că vin cu propuneri nerealiste atât timp cât la Târgu-Jiu existau oameni care nu aveau ce mânca. Mă întreb dacă astăzi s-a rezolvat problema?! Am rămas uimită de apostrofare pentru că evenimentul organizat era unul cultural, nu social sau pe probleme agro-alimentare! Acesta reprezintă şi ultimul meu contact cu oficialităţile locale. Cu un astfel de Consiliu Consultativ astăzi am fi cunoscut cauzele care au condus la înnegrirea unor module la Coloană pentru ca vinovatul să suporte cheltuielile de remediere a neconformităţilor. Nu am fi avut în parcuri un paviment necorespunzător amplasamentului şi un sistem de iluminare de la începutul utilizării electricităţii! Şi, cu siguranţă, s-ar fi luat măsuri de drenare a apei freatice pentru a nu afecta componente de piatră prin fenomene de sucţiune şi biodegradare! Şi mai ales…mai ales, nu s-ar mai întâmpla ceea ce s-a întâmplat în Sala Maură a Prefecturii,  când specialiştii străini invitaţi de Banca Mondială au supus la vot mai multe soluţii tehnice (de fapt, nişte scenarii!). Caz, probabil, unic în istoria tehnicii şi ştiinţei pe care noi, românii, l-am girat! În acel moment m-am ridicat şi am plecat pentru că nu am vrut să-mi leg numele, nici măcar mental, de o astfel de situaţie!… Ne-am reîntâlnit la Brâncuşiana 2001, când Florin Cîrciumarul a participat în calitate de nou primar al municipiului. I-am propus să continuăm colaborarea mea cu Primăria începută în 1998, în aceiaşi termeni, adică servicii profesioniste gratuite, de consultanţă tehnică, privind componentele Ansamblului brâncuşian. În toţi aceşti ani în care am colaborat cu oficialităţile locale nu am solicitat şi nici nu am primit vreun ban. Dar, nimic! Nici nu am fost refuzată, dar nici invitată…„ (Doina Frumuşelu a urmat un doctorat în Istoria Artei,  iar cărţile sale despre Brâncuşi – viaţa şi opera se bucură de aprecierea marilor muzee din străinătate! )

Centrul de Artă si Cultură Constantin Brâncuşi, maşina de tocat bani publici!

În timp ce o personalitate de anvergura Doinei Frumuşelu, gorjeancă prin origini, urmaşă a lui Dincă Schileru, a fost ignorată cu obstinaţie, la conducerea Centrului de Artă şi Cultură Constantin Brâncuşi (un fel de cacealma pe lângă Primărie, pentru că altfel nu se poate cataloga o instituţie, care prin reprezentanţii săi, în afara tocării banilor nu a avut altă menire ) s-au perindat tot soiul de neaveniţi, indivizi total nepregătiţi, neprofesionişti a căror aşa-zisă calificare nu a fost decât apartenenţa la nişte grupări oculte… Cîrciumaru a fost fericit să aibă în subordine nişte habarnişti ca şi el, fără coloană vertebrală, gata să spună “Să trăiţi!” la orice gogomănie pe bani mulţi… Surprinzătoare este susţinerea acestora de către Mihai Ţopescu, care deşi o cunoştea bine pe Doina Frumuşelu, a preferat nişte neprofesionişti care şi-au bătut sistematic joc de imaginea lui Brâncuşi! Cum de i-a perpetuat primarul cu mandate fără număr,  ajungând să batjocorească şi unica operă monumentală ce mai poate fi imaginea oraşului,  un  geolog cu pregătire în geologia cărbunelui, în persoana lui Sorin Lory Buliga, un DJ – Ovidiu Popescu, o fostă secretară – Adina Andriţoiu, al cărui scaun se vehicula că va fi ocupat de o fostă felceriţă care a mai patronat centrul – Teodora Ciobanu, şi, finalmente, un fost cărător de miră – Doru Strâmbulescu?! Întrebarea este retorică! Nici măcar nu aşteptăm răspuns de la Florin Cârciumaru, un alt personaj ale cărui legături cu opera de artă nu se rezumă decât în zona cheltuirii banilor, şi aceia, tot fără număr!

S-a vorbit de monitorizarea operelor brâncuşiene. S-a instituit paza Poliţiei Comunitare… În schimb, nimeni nu poate spune cum s-au scrijelit modulele, ori cum s-au bătut cuie în Poarta Sărutului… Iar pe primar, problema nu îl interesează! S-a făcut caz de spălarea recentă a monumentelor din piatră cu jet de apă, dar nu s-a cercetat cum s-a făcut spălarea lor, pe vremea lui Buliga, cu detartrant, ceea ce a determinat distrugerea calcitelor!!! Primarul tace! Inginerul geolog Sorin Lory Buliga a ocupat postul de director al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu, din 2004 şi chiar dacă s-a agaţat de tot felul de studii ca să îşi justifice locul, instituţia tot nu a avut nici un specialist în artă. În timp ce colecţiona diplome, îşi coafa CV-ul, se chinuia să termine Facultatea de Arte Plastice de la Târgu Jiu, făcea cursuri peste cursuri pe bani publici, în disperarea de a-şi păstra scaunul, de activitatea Centrului se alegea praful. Şi totul, sub privirea îngăduitoare a primarului Florin Cârciumaru! Sorin Lory Buliga, a reuşit să instaureze „cultura de tip chiolhan”. La vremea respectivă, personalităţi locale, naţionale şi internaţionale au protestat, la unison, asupra modului în care era manageriat Ansamblul Sculptural “Calea Eroilor”. Primarul a tot tergiversat organizarea unui concurs naţional pentru ocuparea postului de director. În cele din urmă, după un simulacru de concurs, cu candidaţi fără nicio pregătire în domeniu, lucrurile s-au tot amânat până când…Potrivit declaraţiilor arhitectului Iulian Cămui, membrii unei obscure şi nerecunoscute loje masonice ar fi făcut presiuni asupra primarului Cârciumaru pentru impunerea lui Ovidiu Popescu în fotoliul de director al Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi”. Asemenea intervenţii s-ar mai fi făcut şi pe lângă anumiţi artişti plastici pentru a-l susţine pe aspirant… sau, măcar pentru a nu fi vehement împotriva acestuia. Astfel de zvonuri au existat şi înaintea primului concurs, când întârziatul candidat, la înscriere, a obţinut un răsunător trei, deşi cu puţin timp înainte dăduse ca sigură admiterea sa în funcţie, urmare a intervenţiei masonice la primar. În fine, cândva, masoneria racola doar elitele… Ovidiu Popescu poate manageria (sau cel puţin aşa crede) aproape orice îşi doreşte în ale media… De ce, totuşi, insista cu orice preţ, să îşi asocieze numele cu Centrul Brâncuşi?! Este de notorietate faptul că Brâncuşi nu a intrat în preocupările sale decât în măsura în care l-a sprijinit pe Radu Varia în demersul său, date fiind relaţiile de amiciţie dintre cei doi. Mai târziu, a „haiducit” într-o noapte, împreună cu Marius Marian Şolea şi sculptorul Codre pentru a duce de aici casa originală în care s-a născut şi a copilărit sculptorul. Este greu de crezut că „sentimentele” lui faţă de Brâncuşi au luat o altă turnură, sau că în câteva luni a devenit doldora de carte ca să poată fi notat cu un onorabil 8,54. Probabil, desele deplasări în străinătate ale înaintaşului Buliga, apetenţa acestuia pentru diplome de studii, dar şi cărţile editate, toate la un loc, sub înaltul patronaj al primăriei, au condus la obsesia pentru acest post. Ovidiu Popescu nu are nici minima pregătire în domeniu a lui Buliga sau a Teodorei Ciobanu. Dar a căpătat subit aceeaşi poftă de a călători prin Europa, ca şi precedesorul său! Răsunătorul eşec al proiectului vieţii sale, potrivit declaraţiilor sforăitoare, de a introduce Ansamblul în patrimoniul mondial a costat Primăria o grămadă de bani – evident, bani publici! Aşadar, după respingerea dosarului Brâncuşi, după o grămadă de potlogării a plecat la Consiliul Judeţean – consilier cultural al preşedintelui Călinoiu! Un alt loc cu acces la bani!  Mare ar fi fost mirarea, dacă manifestările dedicate Zilei Naţionale „Constantin Brâncuşi” , de anul acesta, ar fi fost impecabil organizate! Din păcate, am asistat la un nou parastas, urmat de… un spectacol ca la discotecă, de data aceasta reuşindu-se performanţa de a ne face de râs la nivel naţional… şi nu pe bani puţini! Pus la cale de aceiaşi oameni! Ai lui Cîrciumaru! Fonduri au fost din plin, fapt care a permis o întreagă desfăşurare de forţe … preoţeşti şi militare. Spusa lui Brâncuşi –  “V-am lăsat săraci şi proşti, vă găsesc şi mai săraci, şi mai proşti” – se dovedeşte mai actuală ca oricând. Din nefericire, aşa se întâmplă atunci când banii intră pe mâna cui nu trebuie. Aşadar, un fost cărător de miră, în persoana lui Doru Strâmbulescu şi un fost DJ – Ovidiu Popescu, astăzi consilier al preşedintelui Consiliului Judeţean – au făcut ce au ştiut ei mai bine… au aruncat banii pe apa sâmbetei, ori i-au “rătăcit” prin te miri ce buzunare… Căci interesele personale, ori de grup, sunt şi ele… fără număr! Începând de la coliva monumentală, cu operele desenate din cacao, urmată de parcurgerea drumului iniţiatic de-a-ndoaselea – de la Coloana fără Sfârşit spre Masa Tăcerii, până la spectacolul de lumini ca la discotecă – cu o Marie Tănase inundată de lumină şi culoare, în nuanţe de violet, albastru şi altele, care mai de care mai violente, aproape totul a fost de un prost gust şi de o lipsă de imaginaţie desăvârşite. Cei doi maeştri de ceremonie, Doru Strâmbulescu şi Ovidiu Popescu, au reuşit ca de fiecare dată să-şi dea măsura (ne)cunoaşterii în materie de Brâncuşi. Actualul , împreună cu fostul director al Centrului  s-au întrecut în gafe şi în dorinţa de a distruge şi ce a mai rămas din faima lui Brâncuşi. Principala vină în toată această situaţie îi aparţine primarului – încă o dată ales – Florin Cîrciumaru, aspirant la fotoliul de senator! De ce oare?! Poate, înainte de a părăsi fotoliul de primar, ne va spune cum s-au dus pe apa sâmbetei banii publici, pe programe aiuristice şi proiecte fanteziste, fiindcă oraşul care ar fi trebuit să fie unul cultural arată ca naiba! Neştiinţa lui Cîrciumaru a dus la anularea oricărei speranţe de a includevreodată Ansamblul monumental brâncuşian de la Târgu Jiu în patrimoniul UNESCO! Proiectele edilului s-au dovedit a fi pe măsura ignoranţei sale! Pentru că la Târgu Jiu, Florin Cîrciumaru şi cultura au tot atâta în comun, cât baba şi mitraliera!

Andra DUMITRESCU

 

 

 

 

Lasă un răspuns